Zis si Cusut – Victoria Zidaru

Hosted by H’art Gallery

 

„Mi-am petrecut copilăria într-un colţ de rai, într-un sătuc de lângă Suceava. (…) Mă jucam în ploaie, vorbeam cu vântul, şuierând ca el, strigând norilor să se risipească, râzând soarelui să iasă şi să lumineze pajiştea verde din curtea casei părinteşti. O amintire foarte clară este cea în care am fugit pe un deal, prin ploaie, pentru că acolo, în vârful lui, stăteau norii, şi eu voiam să intru printre ei, ca printre nişte vălătuci de lână, ca aceia pe care îi torcea bunica. Expediţia zilei era să merg pe un deal, aflat în spatele casei noastre, pentru că îmi plăcea să privesc satul de sus, casele şi acareturile ca nişte jucării, pajiştile şi grădinile ca nişte desene în carouri, oamenii ca nişte furnici. Aveam senzaţia că planez ca un fulg peste toate acestea, într-o stare de fericire cum numai în copilarie poţi s-o ai.
(…) Legat de această senzaţie de zbor, ca-n vis, vreau să spun că atunci când în viaţă mi-a fost greu, sau am fost încercată de năpraznice suferinţe, amintirea acelor clipe mi-a uşurat sufletul. Jucăriile mele n-au fost din cele cumpărate din magazin, ci făcute de meşterii satului, din lemn, ori însăilate, din cârpe şi beţişoare, de mama şi, mai târziu, chiar de mine, folosindu-mi imaginaţia, făcându-mi păpuşi, casuţe, scăunele sau orice doream să am. Un scăunel întors invers devenea maşină, ori vapor, ori altceva. În jocul acesta al copilăriei, fiecare obiect căpăta o dimensiune spirituală. Reperele vieţii mele atunci s-au fixat. Se spune că ceea ce faci în primii trei ani de viaţă constituie un fel de amprentă, o matrice pentru ceea ce vei deveni mai târziu şi la care te vei reîntoarce, sistematic, etapă după etapă a vieţii tale. Aşadar, copilăria mea acolo a fost ca o vizită în Rai, primită cadou de la Dumnezeu, cel puţin aşa văd acum timpul fericit petrecut atunci.“ (Victoria Zidaru)

“Meditaţiile Victoriei asupra esenţialului, în diferite forme de manifestare – sculptate, pictate, cusute – se convertesc în roadele înaripate ale îndeletnicirilor ei. Simboluri ce dau de gândit asupra condiţiei umane şi a relaţiei dintre om şi Creatorul său, ele conferă celui ce le-a plăsmuit un rol distinct, atât ca formă, cât şi ca miez, în arta contemporană românească, impun arta-pledoarie pentru întoarcerea la normalitatea de a fi, din care şi pentru care, din imensă iubire, au fost făcute omul şi lumea. Instalaţia Cuvântului „Zis şi cusut“ se întrupează cu dublă utilitate – estetică şi contemplativă, fizică şi metafizică –, asemenea obiectelor făurite de ţăranii români de odinioară, a căror existenţă era, ea însăşi, guvernată de aceste norme.
Există în această creaţie o anume dimensiune spirituală cu însemnări liturgice, din care Victoria a extras esenţialul, împăcând veştile şi poveştile Vechiului Testament cu cele ale Noului Testament, spre sfinţire şi înveşnicire a timpului imediat… Emoţionaţi, cuprinşi de sfială şi, în final, bucuroşi, conştientizăm esenţialul, devenind pelerini pe Calea Victoriei.” (Alexandru Davidian)

Facebook Event

Sergiu Chihaia’s facebook post